Publicația POLITICO a raportat că Islanda se pregătește să organizeze un referendum privind reluarea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană (UE), un vot ce ar putea avea loc chiar în luna august a acestui an. Aceasta reprezintă o accelerare a procesului, care inițial era planificat pentru 2027, în contextul tensiunilor geopolitice crescânde și a unor decizii luate de administrația americană, inclusiv impunerea de taxe suplimentare asupra importurilor din Islanda și amenințări din partea președintelui Donald Trump, referitoare la posibilitatea anexării Groenlandei.
Coaliția guvernamentală de la Reykjavík a promis să organizeze un referendum până în 2027, după ce un guvern anterior a suspendat negocierile în 2013. Totuși, recent, timpii s-au schimbat, iar parlamentul islandez ar putea anunța data votului în următoarele săptămâni. Această decizie vine în urma unor vizite frecvente ale politicienilor din UE în Islanda, precum și a întâlnirilor între oficiali islandezi și cei de la Bruxelles. Dacă cetățenii islandezi decid să voteze în favoarea aderării, Islanda ar putea deveni prima țară candidată acceptată în UE, conform surselor anonime citate.
Comisarul pentru Extindere al UE, Marta Kos, a subliniat că discuțiile despre extindere au evoluat, concentrându-se din ce în ce mai mult pe aspecte de securitate și pe nevoia de apartenență într-o lume marcată de influențe concurente. De asemenea, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat importanța stabilității și predictibilității parteneriatului cu Islanda, în urma întâlnirii sale cu prim-ministrul islandez, Kristrún Frostadóttir.
Referindu-se la situația geopolitică din ultimul deceniu, mulți factori au contribuit la revigorarea interesului islandez în ceea ce privește aderarea la UE. Islanda are o poziție strategică în Atlanticul de Nord și depinde de un acord bilateral de apărare cu Statele Unite, având în vedere că nu are o armată proprie. Acest context, combinat cu beneficiile economice ale aderării la UE, a început să influențeze atitudinile publicului, iar sondajele recente indică o creștere a susținerii pentru aderare.
Cu toate acestea, procesul de aderare nu va fi lipsit de provocări. Printre cele mai mari obstacole se numără drepturile de pescuit, un sector esențial pentru economia islandeză, care a generat tensiuni majore în trecut, în special în timpul negocierilor anterioare din cauza confruntărilor cu Regatul Unit asupra cotelor de pescuit de macrou. După Brexit, o astfel de confruntare ar putea fi mai puțin problematică, având în vedere că Marea Britanie nu mai face parte din UE.
Dacă islandezii decid să își exprime dorința de a relua negocierile, acestea ar putea avansa rapid, ținând cont că Islanda este deja parte a Spațiului Economic European și a zonei Schengen, ceea ce înseamnă că multe dintre legile UE sunt deja aplicate pe teritoriul său. Islanda a reușit, înainte de suspendarea negocierilor, să închidă 11 dintre cele 33 de capitole necesare pentru aderare, ceea ce sugerează o posibilă accelerare a procesului de negocieri, deși se estimează că acesta ar putea dura un an sau mai mult, în funcție de complexitatea și dificultatea anumitor aspecte de negociere.
Pentru a finaliza procesul de aderare, Islanda va trebui să organizeze un nou referendum după concluziile negocierilor, ceea ce adaugă un alt strat de incertitudine, mai ales în contextul interacțiunilor internaționale și al stării economice globale. Deși Islanda are un PIB pe cap de locuitor ridicat, ceea ce ar putea diminua motivația economică de a adera la UE, securitatea națională și apartenența la un bloc mai mare devin aspecte cruciale pentru decizia finală.
