Planul lui Rutte pentru a-l menține pe Trump în NATO: achiziții mai mari de la SUA
Mark Rutte, Prim-Ministrul Olandei, a formulat o strategie nouă menită să prevină o eventuală distanțare a lui Donald Trump față de NATO. Scopul său este de a promite noi acorduri de apărare care să beneficieze Statele Unite. Această inițiativă este esențială, având în vedere că miniștrii de externe ai NATO se reunesc vineri în orașul suedez Helsingborg, unde vor discuta prioritățile în producția de apărare.
Oportunitățile din industrie și mesajul pentru Trump
În ultimele săptămâni, Rutte a condus o campanie de intensificare a producției de apărare și a acordurilor, în tentativa de a face din summitul din iulie de la Ankara un succes. Diplomati NATO afirmă că această abordare nu doar că vizează o scurtare a deficitului real de apărare din Europa, dar și o construcție a unui argument economic convingător pentru Trump.
Maria Malmer Stenergard, Ministrul de Externe al Suediei, a declarat pentru POLITICO că este binevenit ca Rutte să sublinieze aceste aspecte la Ankara, pentru a stabili standarde comune, îmbunătățind interoperabilitatea și facilitând o producție mai eficientă și mai ieftină. Ea a adăugat că este crucial să continuăm să colaborăm atât în comerț, cât și în producția de armament, având în vedere abilitățile unice ale SUA.
Provocările din cadrul NATO
Strategia lui Rutte ar putea întâmpina totuși obstacole din partea Uniunii Europene, care a prezentat propuneri juridice și împrumuturi în valoare de miliarde de euro pentru a prioritiza dezvoltarea propriei industrii de apărare. Această direcție este o dovadă a dificultăților pe care Rutte le găsește în încercarea de a crea un subiect unificator pentru o alianță care este, în general, tensionată.
Trump a șocat recent aliații europeni, anunțând reduceri de trupe în Germania și Polonia, ceea ce a condus la dificultăți în atingerea unui consens privind sprijinul suplimentar pentru Ucraina și în stabilirea rolului NATO în deschiderea strâmtorii Hormuz.
Strategia de promovare a producției
Pentru a-și pune în aplicare planul, Rutte își propune să aducă la masa negocierilor angajamente concrete de cheltuieli în domeniul apărării. În public, el a susținut constant necesitatea de a încuraja industria să crească producția, indiferent dacă există sau nu contracte convenite. În discuții private, a îndemnat aliații europeni să prezinte dovezi privind creșterea producției și contractele industriale la summitul din iulie.
Acorduri de colaborare și viziuni de viitor
Rutte și-a exprimat intenția de a promova parteneriate între firmele de apărare europene și cele americane, precum și de a facilita mai multe vânzări de arme din SUA. O parte semnificativă a declarației finale a summitului va include, probabil, aceste activități de creștere a producției, iar NATO va anunța în mod oficial noi acorduri, cum ar fi înlocuirea flotei învechite de aeronave Boeing 707 AWACS cu avioanele de recunoaștere GlobalEye de la Saab.
În plus, alianța se va prezenta la summit cu o revizuire a cadrului său din 2013 privind angajamentul industriei, care guvernează relațiile cu firmele de apărare, propunând inclusiv integrarea startup-urilor în exercițiile NATO.
Dilemele lui Rutte și mecanismele de influență
Totuși, Rutte se confruntă cu provocări semnificative în încercarea de a-și influența alianța, având în vedere că achizițiile de arme sunt controlate la nivel național. Potrivit economiștilor, NATO poate doar să transmită un „semnal de cerere” și, în cazul firmelor mici de apărare, acest mechanism nu este eficient, deoarece ele nu pot investi în liniile de producție fără contracte ferm stabilite.
Perspectiva unei colaborări în proiecte comune ar putea întâmpina, de asemenea, obstacole administrative, având în vedere procedurile lente din Europa și reticența SUA de a renunța la controlul tehnologiilor și proprietății intelectuale. Orice presiune exercitată asupra aliaților europeni de a achiziționa mai multe produse din SUA ar putea deschide o breșă între NATO și UE, care a promovat cu tărie sprijinul firmelor europene în programele pe care le finanțează.
