Watertoole și o Revoluție: Von der Leyen și Costa își aleg favoritele Eurovision
Evenimentul anual Eurovision, destinat să reunească europenii în jurul televizorului, are o fațetă politică deosebit de pronunțată, conștientizată de liderii europeni și posturile de televiziune naționale. Cu finala din Viena care se apropie rapid, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat pentru POLITICO că cea mai „emblematică” melodie Eurovision din toate timpurile este „Waterloo” a trupei ABBA, lansată în 1974. Acest hit suedez nu a fost doar un câștigător al competiției, ci a devenit parte integrantă a moștenirii culturale europene, lăsând o amprentă de neșters în istoria muzicii pop.
Ursula von der Leyen a împărtășit, de asemenea, emoția sa față de melodia care o atinge cel mai tare, anume „Ne partez pas sans moi” interpretată de Céline Dion, care a câștigat pentru Elveția în 1988. Aceasta a subliniat intensitatea vocii și emoția transmise de cântăreață. În ceea ce privește piesele mai recente, președintele a apreciat energia debordantă a piesei „Euphoria” cântată de Loreen în 2012, care a adus din nou victoria Suediei și a fost recunoscută din nou când Loreen a câștigat concursul în 2023.
La rândul său, un purtător de cuvânt al președintelui Consiliului European, António Costa, a declarat pentru POLITICO că piesa sa preferată din competiție este „E depois do adeus” de Paulo de Carvalho, din 1974, care, deși nu a câștigat, a devenit un adevărat imn al Revoluției Garoafelor, ce a marcat tranziția democratică a Portugaliei.
Între timp, președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, și Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Kaja Kallas, nu au răspuns la solicitarea de a-și împărtăși preferințele Eurovision. Participarea statelor baltice, Poloniei și Ucrainei la Eurovision a venit să simbolizeze unitatea continentului, mai ales după căderea Cortinei de Fier. De exemplu, piesa „1944” a cântăreței Jamala, câștigătoare a concursului în 2016, includea versuri în limba tătară crimeeană, evocând deportarea străbunicii sale din peninsulă, zonă care este ilegal ocupată de Rusia din 2014.
Eurovision a fost mereu însoțit de petreceri și vizionări organizate de corpul diplomatic din Bruxelles. Anul trecut, de exemplu, președinția daneză a Consiliului UE a organizat o recepție comună cu ambasada Elveției. Însă, anul acesta, atmosfera este mai rezervată. Țările precum Spania, Olanda, Irlanda, Islanda și Slovenia au anunțat boicotarea competiției din cauza includerii continue a Israelului, reprezentat în acest an de Noam Bettan. La Bruxelles, a avut loc un eveniment intitulat „United for Palestine”, alternative la Eurovision.
Izraelianul Bettan s-a arătat „șocat” de perturbările pe care le-a întâmpinat în timpul semnării sale. Premierul culturii și sportului din Israel, Miki Zohar, a declarat că apelurile de boicot sunt „rușinoase și ipocrite”, subliniind că Eurovisionul ar trebui să fie o celebrare a muzicii, culturii și frăției între națiuni, nu o platformă pentru puncte politice.
În acest context, bookmakerii plasează melodia Finlandei „Liekinheitin” ca favorită pentru marea finală de sâmbătă, alegerea câștigătoarei fiind bazată pe voturile juriilor naționale și ale publicului.
